"Opreşte-te puţin şi ia aminte!"

"În ciuda faptului că ceea ce i se întâmplă omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate să o vadă astfel. Se gândeşte că nu rezistă, socoteşte că durerea este prea mare, că necazurile sunt copleşitoare, că chinurile sunt irezistibile şi zice: "Ce să mă fac? Nu mai pot!" Lucrurile nu stau însă aşa. Tocmai pentru că suferi, pentru că eşti constrâns, că ai înlăuntrul tău răni, că vin asupra ta toate, că nu mai există nicio nădejde, nicio cale de ieşire, nici sprijin sau mângâiere, tocmai pentru că ţi se întâmplă toate acestea, nu este numai un indiciu, ci însăşi dovada prezenţei lui Dumnezeu. Dovada că se preocupă de tine, că El se apropie de tine şi chiar te atinge. Te vede, te ştie, te înţelege şi vrea să te miluiască. Deci, opreşte-te o clipă, ai puţină răbdare şi pune-ţi nădejdea în Dumnezeu!

De ce suferi atât de mult, de ce te simţi atât de rănit, atât de descurajat, de ce crezi că te sufoci, că te pierzi? De ce? Nu din altă pricină, ci pentru că înlăuntrul tău este multă împotrivire.
***
Şi iată cum lucrează împotrivirea aceasta... Fie că înţelege cineva, fie că nu înţelege - deşi nu este îndreptăţit să nu înţeleagă; în realitate nu doreşte să înţeleagă - acolo, în străfundul omenesc, există ego-ul, plăcerea de sine, egoismul, în general toată tendinţa de autonomie a omului faţă de Dumnezeu. Deşi simţi, într-un fel sau altul că pe toate le îngăduie Dumnezeu pentru tine, tocmai ca să intre înlăuntrul tău harul Lui, tu te împotriveşti şi zici: "Nu, nu pot!" Nu poţi? Cu atât mai bine! Predă-te lui Dumnezeu! Spune-i "da!" lui Dumnezeu! Şi vei vedea cum se va uşura grabnic durerea. Dar nu numai atât, ci şi încetul cu încetul vei vedea cu ochii şi vei simţi lucrarea harului lui Dumnezeu înlăuntrul tău. Suferinţa va începe să se îndulcească, să devină cerească, aşa cum şi este de fapt. Se va manifesta ca har al lui Dumnezeu, ca minune a Lui, ca atingere dumnezeiască şi ca dulceaţă divină." (Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina suferinţei)

Cum să-ţi protejezi copiii

Este greu să te vadă copilul făcând "pozne", ca adult. Pentru situaţiile în care am greşit, le-am spus că greşim cu toţii, şi adulţii, şi copiii, dar că trebuie să încercăm să ne îndreptăm.
Dar atât de clar ca în acest fragment al Maicii Siluana nu aveam formulat în minte această idee.
"In acelasi timp copilul trebuie sa afle, fara sa vada la televizor neaparat, ca nu toti oamenii sunt buni. Ii spuneti: Ai vazut ca nici eu nu sunt buna tot timpul, ai vazut ca sunt trista. Nici tati nu e cel mai bun, ai vazut cum se supara. Deci noi oamenii suntem si rai si buni, la unii rautatea e mai mare, la unii mai mica. Toti oamenii ne-am nascut ca sa transformam rautatea in bunatate. Uite ce rau esti acum! Hai sa ne rugam sa te faca Dumnezeu bun. Ai vazut, mami, ce rea eram adineauri? Roaga-te pentru mine sa ma fac buna. Asta este lucrarea noastra, sa transformam si avem datoria sa ne aparam de rau. Ai vazut ca sunt niste baieti care sunt rai si care pot sa te bata. Deci ce faci? Trebuie sa treci pe partea cealalta, sa te feresti. Copilul trebuie sa stie ca in lume sunt lucruri rele si ca trebuie sa se apere. Si cei care il apara sunt parintii. Si cei care trebuie sa il apere sunt legea, politia si noi trebuie sa pretindem asta. "

Întâlnirile Talpalari