Sfinte Prooroc Ilie,

Roaga-te pentru noi, pacatosii


Cantand ravna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu si viata ta cea ingereasca, precum si minunile tale cele mari si bunavointa lui Dumnezeu aratata pentru tine, lauda aducem tie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputand infatisa dupa cuviinta, cinstea si marirea ta, cu umilinta cantam tie unele ca acestea :

Bucura-te, chivot al dumnezeiestii mariri si locas preasfintit al Sfintei Treimi;
Bucura-te, sfesnic prea luminat al Bisericii neinserate si mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucura-te, povatuitorul pustnicilor cuviosi iar celor feciorelnici indrumator si ajutator;
Bucura-te, cel ce indemni pe cei pacatosi la pocainta si mijlocesti viata vesnica pentru mantuirea intregului neam crestinesc;
Bucura-te, cel ce te-ai indulcit de lumina sfintilor si a negraitei slave si pururea preaslavesti pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca la sfarsitul vremurilor vei arata semne mari si vei savarsi minuni pentru intarirea oamenilor in credinta cea adevarata spre a infrunta pe vrajmasul antihrist;
Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos !

de tinut cont...

Am gasit la Natalia acest articol si sunt subscriu 100%;

Despre cinstea cuvenită episcopilor şi despre sminteli

fragmente dintr-un interviu cu Părintele Savatie Baştovoi

„…să ne temem a ridica mâna asupra unşilor Domnului. "Nu ridicaţi mâna asupra unşilor mei şi împotriva proorocilor mei nu vicleniţi!", zice Domnul prin gura lui David. Dumnezeu i-a ales. Oare Dumnezeu nu poate să le dea într-o noapte aşa o boală ca să nu se mai scoale nimeni a doua zi? Oare noi suntem cei care trebuie să-i judecăm? Dacă Dumnezeu îi lasă, oare noi suntem mai mari? Numai dacă ne va întreba cineva, să spunem: "Eu aşa cred", să mărturisim credinţa dreaptă, nu cum spun ei, ca să nu fie sminteală în Biserică, dar, pe cât se poate, să nu-i atingem pe episcopi. Cred că a venit vremea când va trebui să tăcem despre multe lucruri, chiar şi despre apucăturile eretice ale unor episcopi, numai ca să nu pierdem Biserica.

Aşa văd eu că a mers Biserica şi aceasta cred că este duhul smereniei şi al păcii, mai ales la vremea noastră, când toate sunt aşa de încurcate. Să nu facem sminteli şi să nu îndemnăm la răzvrătire, că şi aşa sunt răzvrătiţi. Acum e vremea răzvrătirii, când toţi îşi fac adunări, cluburi, mişcări şi pun moda lor în Biserică: "Că aşa, că aşa"? Nu trebuie să facem asta. Ai auzit o sminteală, ia şi o dezminte: "Nu-i aşa, frate!". Chiar dacă ai văzut tu cu ochii tăi, să nu o povesteşti, să nu o crezi. Dracul poate să arate multe lucruri care nu sunt. Binele trebuie să-l credem, dar răul - ce motive avem? Nici nu ne trebuie. Să ne rugăm! Să biruim răul cu binele - iaca pacea lui Hristos. Hristos a tăcut. Cine era mai sfânt, mai curat? Cine era arhiereu adevărat? Şi vine un arhiereu din legea cea veche, lucrul mâinilor Lui, şi-L loveşte peste obraz. Cum zice la un tropar: "Mâna cea de lut, pe care Tu ai zidit-o, Te loveşte azi peste obraz". Şi Dumnezeu a toate - tace. Arhiereul cel adevărat! Oare noi nu vom tăcea? Să nu încercăm să fim mai sfinţi decât Sfântul Sfinţilor, că noi de la Dânsul am luat sfinţenie, nu de la noi. Altminteri o să pierdem Biserica. Şi Pavel când a mustrat din neştiinţă pe un arhiereu de lege veche, numindu-l "perete văruit", îndată şi-a cerut iertare, aducând cuvintele Scripturii, că " pe mai marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău".

Să ne temem de sminteli. A judeca pe ierarhi în faţa poporului este cea mai mare sminteală. Aşa au apărut sectele. De unde credeţi că s-au pornit protestanţii şi toată nebuneala? S-au judecat cu mai-marii lor, " că nu mai sunt chiar aşa sfinţi preoţii ăştia, ce noi nu suntem sfinţi? Hai să facem noi Biserica noastră!" Şi au făcut-o!

Noi, dacă citim la Pocăinţă şi la Lepădarea de lume, vedem că n-am făcut încă nimic. Noi acum suntem puturoşi şi cu totul împătimiţi. Pocăinţă nu avem, smerenie nu avem, cu dragostea nici nu înţelegem despre ce-i vorba, în schimb la teologie ne învârtim prin Treime, Biserică şi ni se pare că toate le ştim. Ne rătăcim!"

Întregul interviu îl găsiţi aici. Merită citit!

Vinerea prieteniei

Primul si cel mai important lucru care trebuie invatat e SA IUBESTI.
Suna ciudat: "Cum sa iubesc? Eu nu iubesc? Ei, normal, nu-i pot iubi pe toti, ca doar sunt om, iar ei... ma rog, unii..."
Dar dupa aceasta fraza apare acest SA IUBESTI. Dupa acest "nu-i pot iubi pe toti".
Ba da, putem si mai ales e IMPERATIV sa-i iubim pe toti; si nu oricum.
Sa-i iubim fara sa (ne) intrebam daca merita; sa-i iubim fara a-i evalua; sa-i iubim fara a ne gandi ca sunt agramati, ca sunt hoti, ca sunt incompetenti, ca sunt rai...
SA-I IUBIM.
In momentul in care iubesti si nu-ti mai pasa ca cineva a murdarit trotuarul cu vopsea; ori ca nu a facut strada buna, ca din cauza lor iti strici rotile la masina - cum spun: "iti strici rotile" e corect spus, omeneste vorbind, chiar daca e incorect gramatical; e corect, pentru ca masina e "a mea" si o simt ca facand parte din mine
pentru ca a costat atat (parte) si pentru ca o iubesc atat (parte)-
ei, in momentul in care calci intr-o groapa cu masina, te doare de parca ai calca stramb si ti-ai scranti glezna si atunci injuri pe cine-ti vine, de la primar la presedinte ori invers.
Dar in acel moment, chiar in acel moment cazi din iubire, pentru ca nu stii ca atunci urasti pe cineva, chiar daca acel cineva e colectiv ori impersonal si chiar daca nu stii ca urasti, pentru ca injuratura e un cliseu iar motivatia urii e onorabila: s-a lovit copilul cu capul de geam; eu imi iubesc copilul, deci cineva trebuie sa raspunda pentru ca mi-a fost violentat copilul.
Ei, de iubirea asta vorbesc eu de iubirea dincolo de micile sau marile neajunsuri provocate de cineva, ori de lipsa de enervare atunci cand un politician face prostii,
ori creste pretul la benzina, ori la gaz-metan; de lipsa de enervare cand un inspector de scoala il baga pe copilul prietenului copilului celui mai bun prieten pe un post de invatator la scoala in oras, un patron de lant de magazine ii cumpara lui cutare un post de medic intr-un spital; pe lipsa de enervare atunci cand, fiind cu copilul bolnav la spital trebuie sa suporti incompetenta personalului pe pielea propriului copil... de lipsa de enervare cand copilul a intrat incaltat si cu noroi pe gresia proaspat stearsa, ori cand sotul isi lasa ziarele si cafeaua in living, ori sosetele pe jos, in baie, desi i-ai zis, de cate ori, ca le poate pune in cosul aflat exact in acelasi loc...
Abia cand poti sa privesti toate evenimentele mici, mari, placute sau neplacute, scurte sau lungi, ca piese de puzzle intr-un tablou mare al vietii, atunci, atunci poti incepe sa iubesti.
Atunci poti zice ca "incepi" sa iubesti.
Atunci te poti urca pe un scaun si poti privi la viata ca la o prietena, poti discuta cu Dumnezeu "ca la o bere" si, mai ales, poti sa-ti vezi linistit de treaba.

Vis de vara

(aflati detalii despre "Miercurea fara cuvinte dand click pe imaginea de mai sus)

Invitatie de vacanta la Iasi

Deoarece pentru unii a inceput vacanta, m-am gandit sa postez o invitatie de popas in Iasi, daca va ganditi sa vizitati Moldova:

se poate...

Joia recunostintei

Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.

1Tes. 5:18

Unele au parte de multe necazuri: boli, case daramate, lipsuri materiale - si totusi gasesc puterea sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ceea ce au.
Altele, nelipsindu-le nimic din cele necesare bunului trai, privesc in jur gasind doar motive de nemultumire: daca stau acasa, de ce stau, daca lucreaza intr-un loc, de ce nu lucreaza in altul, daca stau la bloc, de ce nu la casa, daca sotul are serviciu si intarzie, de ce nu vine mai devreme si lista poate continua, fiecare stie cu ce.
Uitam in permanenta ca Dumnezeu este cu noi, ca El stie si ingaduie chiar si caderea unui fir de par. Gandindu-ne la un viitor ambiguu, incalcam indemnul: "Ajunge zilei rautatea ei".


Iata cativa pasi in a deveni mai multumitoare si, in felul acesta, a avea o viata mai linistita, in ciuda oricaror necazuri:
# Fii atenta la oamenii din jur. Vei vedea ca fiecare are motive de ingrijorare si de nemultumire, nu doar tu. Unii par a avea de toate, dar nu poti sti ce se afla dupa aceste aparente. Ei pot parea fericiti, dar pot avea motive de a se simti groaznic. Nu privi la cei din jur gandind: "Mi-ar placea si mie sa am ceva, cum are cutare." Mai bine priveste la cei ce nu au toate binecuvantarile pe care le ai tu si-ti vei da seama cat de norocoasa esti. Numara binecuvantarile. Daca ai timp, ofera-te voluntar intr-o organizatie care se ocupa de persoane defavorizate si vei gasi acolo exemple de viata recunoscatoare cu adevarat.
# Exerseaza acceptarea. Nu te mai gandi atat la cum "ar trebui" sa fie lucrurile, cum "ar putea fi" si cum nu sunt. Recunoaste ca ceea ce ai - ca-ti place sau nu - poate sa nu mai fie. Acceptarea in viata nu inseamna ca te resemnezi sa traiesti o viata nefericita. Este vorba de a nu-ti pierde vremea dorind ceva ce nu poti avea. Poti alcatui o lista cu lucruri pe care le vrei si lucruri pe care le ai. Gandeste-te ca multi oameni mai putin "norocosi" decat tine, ar dori ceva ce tu consideri a fi maruntisuri.
# Rezolva problemele. Obisnuieste-te sa te intrebi in permanenta cum poti transforma evenimentele "rele" in lucruri bune; cum poti vedea partea frumoasa a oricarui necaz.
# Invata sa vezi greutatile ca modalitate de intarire a caracterului. Imagineaza-te privind in urma cand "acum 10 ani" infruntai situatia de fata, cum i-ai facut fata, cum ai depasit-o.
# Alcatuieste un jurnal al recunostintei. Noteaza la sfarsitul fiecarei zile (nu doar joia ) cinci lucruri pentru care poti fi recunoscatoare (cat de marunte ar fi, nu conteaza).
# Nu uita ca viata nu e doar "sus" sau doar "jos". Oricat de jos ai cadea, intotdeauna vei iesi din asta. Nu asa cum te astepti, poate, dar vei iesi, cu siguranta.
# Fii deschisa la viata. Nu incerca sa cuprinzi totul in limitele mintii tale. Fiecare om din jurul tau are cel mai mare dar, pe care il ai si tu: libertatea; nu astepta sa traiasca dupa cum vrei/simti/crezi tu ca ar trebui. Nu incerca sa-l incadrezi intr-un "pat al lui Procust" creat de tine si conceptiile tale despre viata.
# Bucura-te de lucrurile marunte din viata. O zi insorita sau o ploaie rapida de vara, o plimbare sau o vizita a unor prieteni, copiii facand boacane.
Multumeste pentru fiecare maruntis pe care-l primesti in dar. Chiar daca e doar un zambet.

Si mai ales, nu uita, dupa cum scriam la inceput, Dumnezeu te vede si pe tine si familia ta; daca ingaduie sa ai unele necazuri, sigur sunt pentru binele tau sau al celor din jur. Prin ceea ce faci tu, folosesti pe ceilalti. Poti intelege asta?

Miercurea fara cuvinte

(aflati detalii despre "Miercurea fara cuvinte dand click pe imaginea de mai sus)

balon zburand "catre ingeri"

Revistele fetelor

Daca doriti sa lucrati cu copiii alaturi de noi, la aceleasi proiecte sau altele, adaugati acest cod in blogul dvs.

<a href="http://femeiacrestina.blogspot.com/search/label/de-ale%20fetelor"><img src="http://i303.photobucket.com/albums/nn155/Femeia_Crestina/ziuacopiilornou.jpg"/></a>

Azi e "Martea copiilor"; fetele vor sa le ajut la ceva de cusut: lectie de lucru manual.
Pana atunci, o activitate liber-aleasa si realizata independent, saptamana trecuta: reviste.
Impreuna cu o prietena, s-au cuplat cate doua si au facut doua reviste: una de stiinta (despre testoase) si una "mondena" - despre pisicuta nustiucum.
Exemplu veritabil la "ce naste din pisica, soareci mananca".
Le-am promis ca le pun pe net.


Pentru cea de stiinta, au studiat bibliografie serioasa: toate enciclopediile pe care le-au gasit prin casa. Au structurat-o destul de "stiintific". Descrierea animalului, mod de viata, inamici, rase, cum trebuie ingrijite testoasele de casa (noi chiar avem testoasa); toate acestea, presarate cu desene proprii pentru colorat si un test "de evaluare". As putea spune ca s-au priceput sa faca un instrument de lucru. Totodata, un proiect de stiinte.
Copiii au cercetat ce-i intereseaza si au dovedit ca si-au insusit foarte bine informatiile.
Revista mondena, fiind realizata de grupa de varsta mai mica, are tot felul de joculete: labirinturi, uneste punctele, poveste pe benzi desenate, sfaturi utile si o reteta accesibila varstei.
Au realizat totul "de mana" si pot spune ca sunt foarte mandra de ele, pentru aceste initiative, si, bineinteles, pentru structurarea materialului.