joi, 25 iunie 2009

"Opreşte-te puţin şi ia aminte!"

"În ciuda faptului că ceea ce i se întâmplă omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate să o vadă astfel. Se gândeşte că nu rezistă, socoteşte că durerea este prea mare, că necazurile sunt copleşitoare, că chinurile sunt irezistibile şi zice: "Ce să mă fac? Nu mai pot!" Lucrurile nu stau însă aşa. Tocmai pentru că suferi, pentru că eşti constrâns, că ai înlăuntrul tău răni, că vin asupra ta toate, că nu mai există nicio nădejde, nicio cale de ieşire, nici sprijin sau mângâiere, tocmai pentru că ţi se întâmplă toate acestea, nu este numai un indiciu, ci însăşi dovada prezenţei lui Dumnezeu. Dovada că se preocupă de tine, că El se apropie de tine şi chiar te atinge. Te vede, te ştie, te înţelege şi vrea să te miluiască. Deci, opreşte-te o clipă, ai puţină răbdare şi pune-ţi nădejdea în Dumnezeu!

De ce suferi atât de mult, de ce te simţi atât de rănit, atât de descurajat, de ce crezi că te sufoci, că te pierzi? De ce? Nu din altă pricină, ci pentru că înlăuntrul tău este multă împotrivire.
***
Şi iată cum lucrează împotrivirea aceasta... Fie că înţelege cineva, fie că nu înţelege - deşi nu este îndreptăţit să nu înţeleagă; în realitate nu doreşte să înţeleagă - acolo, în străfundul omenesc, există ego-ul, plăcerea de sine, egoismul, în general toată tendinţa de autonomie a omului faţă de Dumnezeu. Deşi simţi, într-un fel sau altul că pe toate le îngăduie Dumnezeu pentru tine, tocmai ca să intre înlăuntrul tău harul Lui, tu te împotriveşti şi zici: "Nu, nu pot!" Nu poţi? Cu atât mai bine! Predă-te lui Dumnezeu! Spune-i "da!" lui Dumnezeu! Şi vei vedea cum se va uşura grabnic durerea. Dar nu numai atât, ci şi încetul cu încetul vei vedea cu ochii şi vei simţi lucrarea harului lui Dumnezeu înlăuntrul tău. Suferinţa va începe să se îndulcească, să devină cerească, aşa cum şi este de fapt. Se va manifesta ca har al lui Dumnezeu, ca minune a Lui, ca atingere dumnezeiască şi ca dulceaţă divină." (Arhim. Simeon Kraiopoulos, Taina suferinţei)

9 comentarii:

  1. Tu scrii toate astea pentru mine, stiu eu....Si de cate ori le citesc aici imi sunt atat de clare si sufletul meu tresalta.

    RăspundețiȘtergere
  2. cat adevar...parca pentru mine ai postat...multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne ajută şi bucurie. A fost o îmbrăţişare virtuală pentru toţi cei care trec acum prin momente din astea mai grele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Iată o întrebare care mă frământă: ,,Cât de importantă este privirea în relaţii?" Dacă ai un răspuns, te aştept aici cu mult dor în privire :)
    http://psalmdedor.blogspot.com/2009/06/cat-de-importanta-este-privirea-in.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Cristina, te rog mult sa imi spui daca maica va fi marti seara la biserica.

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne ajută
    Da, va fi, cu ajutorul Domnului

    RăspundețiȘtergere
  7. :) Revin cu un surâs şi cu întrebare nouă: ,,Care este valoarea unui surâs, a unui zâmbet în relaţiile umane?" Te aştept cu răspunsul tău aici: http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/care-este-valoarea-unui-suras-unui.html Îţi doresc o zi plină de zâmbet! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Câtă putere şi alinare, poţi găsi în cuvinte curate...

    RăspundețiȘtergere
  9. ai facut o selectie foarte buna. sunt cuvinte care mangaie sufletul

    RăspundețiȘtergere

Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu

Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...