joi, 31 decembrie 2015

Un obicei pentru 2016: A fi fericit



Pentru ultimele clipe ale anului 2015, un articol pe care imi propusesem de mult sa-l postez aici dar nu am mai reusit. Asa, pentru ca m-a starnit cineva si pentru ca imi doresc sa nu las ”codite” in anul care se incheie, in cateva postari care urmeaza va voi oferi o serie de 21 de lucruri pe care oamenii fericiti s-au obisnuit sa le faca.
Bine, oamenii fericiti nu au nevoie de astfel de liste. Iar cei mai degraba nefericiti se pot irita atunci cand le citesc si vor cauta contra-argumente. Articolul de fata este pentru cei care vor sa-si aduca aminte (si eu, uneori).

“Fericirea este un obicei. Cultiva-l!” ~ Elbert Hubbard
foto: Doxologia

Fericirea este o aspiratie pe care o impartasesc toti oamenii. Nimeni nu vrea sa fie depresiv ori trist*. 
Cu totii am vazut oameni care par intotdeauna fericiti - chiar si in mijlocul unor incercari grele ale vietii. Nu e ca oamenii fericiti nu simt tristete, durere, pareri de rau; dar nu le lasa pe acestea sa le copleseasca viata.  
Primele sapte lucruri pe care oamenii fericiti s-au obisnuit sa le faca
1. Oamenii fericiti apreciaza viata
Fii recunoscator ca te trezesti in fiecare dimineata. Dezvolta-ti un simt al minunii de a trai, fii ca un copil. Concentreaza-te pe frumusetea fiecarui lucru. Scoate ce-i mai bun din fiecare zi. Nu lua nimic automat, de ca si cum ti s-ar cuveni. Nu subaprecia lucurile marunte
2. Oamenii fericiti isi aleg cu grija prietenii
Inconjoara-te cu oameni fericiti, pozitivi, care iti impartasesc valorile si scopurile. Prietenii care au aceleasi valori ca tine te vor incuraja sa iti implinesti visele. Ei te vor ajuta sa te simti bine cu tine insuti. Ei sunt acolo sa-ti intinda o mana de ajutor cand ai nevoie.
3. Oamenii fericiti stiu sa aprecieze oamenii
Accepta pe ceilalti pentru cine sunt si pentru unde sunt in viata. Respecta-i pentru ceea ce sunt. Abordeaza-i cu blandete si generozitate. Ajuta cand poti fara a incerca sa obtii ceva in schimb de la persoana pe care o sprijini. Incearca sa infrumusetezi ziua oricui intalnesti.
4. Oamenii fericiti invata incontinuu
Fii la curent cu ultimele noutati in ceea priveste cariera sau hobby-urile. Incearca lucruri noi si indraznete pe care voiai sa le faci si nu ai mai reusit: dans, ski, surf etc.
5. Oamenii fericiti rezolva problemele in mod creativ
Nu te scufunda in plans de mila. De indata ce intalnesti o provocare, ocupa-te sa gasesti si solutia. Nu lasa piedicile sa-ti afecteze starea, ci urmareste in fiecare nou obstacol noua oportunitate de a face schimbari pozitive. Invata sa ai incredere in gandul interior care iti sopteste - intotdeauna are dreptate.
6. Oamenii fericiti fac ce le place
Unele statistici arata ca 80% din oameni isi urasc slujbele! Nu e de mirare ca sunt atat de multi oameni nefericiti. Petrecem o foarte mare bucata din timp muncind. Alege-ti o cariera care iti place - banii in plus pe care i-ai putea castiga la un serviciu pe care il detesti nu merita. Fa-ti timp si pentru hobby-uri si urmarirea unor scopuri deosebite.
7. Oamenii fericiti se bucura de viata
Fa-ti timp sa vezi frumusetea din jurul tau. Se poate trai mai mult decat serviciul. Fa-ti timp sa mirosi un trandafir, sa urmaresti un apus ori un rasarit cu cineva semnificativ ori singur, cand toata ziua iti e plina de persoane semnificative, plimba-te intr-o padure, la malul marii, pe munte etc. Invata sa traiesti in momentul prezent si sa-l pretuiesti. Nu trai in trecut sau in viitor.
Continuarea articolului, intr-o postare viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru acum, la cumpana dintre ani, va urez tuturor cititorilor, parafrazandu-l pe Lev Tolstoi, ca in anul 2016 si toti cei care urmeaza: 
Daca vreti sa fiti fericiti, fiti!
La multi ani!
Citeste mai mult la http://www.pickthebrain.com/blog
____________
Deschid acum o nota personala. Pentru crestini, uneori, a fi fericit poate parea un non-sens: Mantuitorul a murit pe cruce, pentru pacatele noastre, lumea traieste in aceasta mizerie, exista saracie, boli, sinucidere etc, lucruri care fac sa fie parca fara sens jertfa Lui - desi Mantuitorul ne-a zis clar: ”Bucurati-va!” - si mai degraba pot inclina sa-l ”citeasca” pe cel care chiar se bucura ca ar fi cam superficial ori ca nu stie cat de serioasa e treaba cu viata in ziua de azi, ori chiar cu mantuirea, de-i vine a se bucura. Si ne trezim ca intram in stari prelungite de tristete ori chiar depresie, coplesiti de propria importanta (da, da, a noastra, pentru ca daca am fi „coplesiti” cu adevarat de importanta Lui, L-am crede cand ne spune ”Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara” (Mt. 11, 29-30) si am trai acel bun si usor. L-am asculta cand ne spune ”Bucurati-va” si am trai macar in ”bucuria nadejdii” (Rom. 12, 12)). 
despre 3 luni de recunoștință aici


marți, 29 decembrie 2015

Ganduri la sfarsit de an...

Anul 2016 vine in pas alergator. Ultimele pregatiri, bilanturi, vizite (de) la cei dragi.
Mi-a placut mult vremea primavaratica din aceste zile. Cred ca mai scriam si in trecut ca imi place, desi ”firesc” ar fi in aceasta perioada zapada cu troiene si geruri de sa inghete apele.
Zilele acestea am vazut un film pentru cupluri, pe care il recomand: ”War room”


Anul 2015 a fost cel mai bun an de pana acum. Cred ca la fiecare sfarsit de an scriu la fel.
A inceput cu o provocare pe care m-am straduit sa o urmaresc. Fiecare luna a avut un special al ei, care a cuprins lucruri pe care le-am invatat, calatorii, lucruri pe care le-am facut. Schimbari de directii, in ce priveste planuri anterioare.
Apucandu-ma de unele proiecte am vazut ca ele imi stimulau imaginatia atata vreme cat se aflau in faza de ”ce mult mi-ar placea sa...”, dar pornind realmente la a le face am putut vedea ca de fapt nu ma regasesc in ele, asa incat le-am abandonat si incheiat (incheiat adica si cu dorul lor) si m-am intalnit mai libera, mai bucuroasa (cum ar fi gandul de  a invata sa cant la chitara).
Alte proiecte care mi-au mijit in minte si carora nu le acordam prea multa credibilitate s-au implinit mai repede si la cote mai inalte decat m-am asteptat (cum ar fi calatoria-expeditie de dupa Pasti).
Si alte proiecte au ramas sa le continui si in anul care urmeaza, cu ajutorul Domnului (cum ar fi invatarea unei limbi straine).
Apoi, in acest an s-a materializat un vis care probabil ca astepta ”plinirea vremii”. Demararea unor intalniri cu sotii si tineri, alaturi de continuarea ”Clubului mamicilor” inceput inca din 2013. Deja suntem la a doua generatie de mititei care merg de-a busilea.
As putea spune ca anul 2015 a fost un an al regasirii. Si ca ma gasesc la acest sfarsit de an si inceput de nou an cu recunostintabucurie, energie, entuziasm si ganduri frumoase. Cu responsabilitate pentru fiecare clipa, stiut fiind faptul ca fiecare clipa ar putea fi si ultima. Da, gandul la moarte e un foarte bun energizant. Un foarte bun motor propulsor. Caci, cum spunea Sf. Antonie cel Mare, ”Moartea, de o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavând-o în minte, moarte îi este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului.”

La multi ani tuturor in pacea si in iubirea Domnului!
Sa ne regasim cu bucurie in 2016, cu forte proaspete si cu planuri din planul Domnului pentru noi, in care sa ”umblam” cu entuziasm, cum zice Apostolul intr-un verset pe care l-as putea numi ”motto-ul” vietii mele: ”Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele.” (Efeseni 2, 10)

despre 3 luni de recunoștință aici


luni, 7 decembrie 2015

Luna recunostintei: Jertfa laudei. Multumesc, Doamne, pentru Maica Rafaela

Luna recunostintei, inceputa pe 3 noiembrie, s-a incheiat pe 3 decembrie cu moartea unei prietene tare dragi. Maica Rafaela, pe care am avut bucuria s-o am in viata mea ca pe o sora, cu care am impartasit bucurii si indurerari, calatorii, mici lucruri ”de-ale zilei”, imi impartasea cate o prima floare din gradina, cate o prima zapada, fotografii cu Maica Siluana, de cand mergeau la activitati prin alte orase, alte tari... ceea ce vedea frumos, ceea ce auzea... primul cantec de mierla, primavara.
”va saluta din curte!”

Era atenta la toate lucrurile acestea delicate si ii facea si pe cei din jur atenti, iti aducea mereu aminte sa zambesti, chiar daca nu-ti venea s-o faci intotdeauna. O mica ironie subtila si era destul. Intransigenta, seriozitatea in ce priveste activitatea pe care o desfasura.
O vedeam la fiecare slujba in strana, o auzeam cantand, cu vocea ei inconfundabila si atat de frumoasa.
As vrea sa impartasesc atatea din tot ce am trait cu ea, prin ea, datorita ei.
Primul seminar duhovnicesc de cand s-au mutat maicile in Iasi, in 2008, cu ea ca desavarsit ”asistent” al maicii Siluana.

Miezonopticile anului 2009, din timpul Postului Mare, cand eram de multe ori singurul participant din biserica. Maicile stiau cat de mult imi placea Luminanda si au si inregistrat-o, sa ma bucur de ele si in alte momente. Acum, v-o impartasesc si voua.


Grupurile de artterapie, si de coda, prilej cu care am cunoscut oameni minunati.


O mancare excelenta, cele mai bune chiftele de peste pe care le-am mancat vreodata, stufat, bors de loboda.
Ateliere de comunicare in tabere la Durau, cand ma chema si pe mine s-o ajut, increderea pe care mi-o acorda intotdeauna.
Lungile discutii si mai lungile taceri, cand aveam si noi cate un moment de pauza de la activitatile cu copiii si ne plimbam in jurul manastirii Durau.
Pietre, multe pietre, de toate felurile si marimile.
Cat de multe ar fi de scris... 7 ani petrecuti atat de aproape. 7 ani in care am avut timp si sa ma supar, si sa-mi treaca, si sa-mi cer iertare, 7 ani in care am vazut-o model de smerenie, model de discretie, model de ascultare, model de jertfelnicie, model de iubire de oameni si Dumnezeu.
7 ani in care am trait aproape de ea si pentru care pot multumi Domnului ca a adus-o si in viata mea si ca El insusi a lucrat, prin ea, cu mine.
o plimbare cu surpriza: explozie de magnolii

Iti multumesc, Rafaela! Iti multumesc, Doamne! Multumesc pentru fiecare clipa petrecuta in preajma ei! Multumesc ca pot spune ca nu regret aproape nimic... decat faptul ca poate n-am putut s-o iubesc la fel de mult cat m-a iubit ea.



despre 3 luni de recunoștință aici