joi, 27 noiembrie 2014

Dacă ar şti oamenii ce e iubirea Domnului...

  ”Aşa cum în fiecare zi mâncăm pâine şi bem apă, dar mâine trupul viu vrea să mănânce şi să bea iarăşi, aşa şi aducerea-aminte de binefacerile lui Dumnezeu nu oboseş­te niciodată sufletul, ci îl face să se gândească încă mai mult la Dumnezeu. Sau încă: cu cât pui mai multe lemne pe foc, cu atât mai multă dogoare dă; aşa şi cu Dumnezeu: cu cât te gândeşti mai mult la El, cu atât mai mare se face dogoarea iubirii şi râvnei pentru El.
Dacă ar şti oamenii ce e iubirea Domnului, ar alerga grămadă spre Hristos, şi El i-ar încălzi pe toţi cu harul Lui. Milostivirea Lui e negrăită. Din iubirea lui Dumnezeu su­fletul uită pământul.
Domnul iubeşte mult păcătosul ce se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său:„Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aştept”.” - Sf. Siluan Athonitul

miercuri, 19 noiembrie 2014

Misty morning

Ce mult îmi plac diminețile cețoase de toamnă! De fapt, îmi plac toate diminețile!

Și uneori pot pleca la drum, să mă bucur de ele în pădure. Azi, ploaia se pogora discret ca o părere, mângâind crengile dezgolite ale copacilor.


La mănăstirea Dobrovăț, clopotele îmbiau la slujbă.


”Binecuvintează-ne, Doamne, și binecuvintează zorii acestei zile”


duminică, 9 noiembrie 2014

Hristos este pacea noastră

Apostolul zilei:

”Fraţilor, Hristos este pacea noastră,
El care a făcut din cele două - una,
surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său,
legea poruncilor şi învăţăturile ei,
ca, întru Sine,
pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou
şi să întemeieze pacea,
şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi,
uniţi într-un trup, prin cruce,
omorând prin ea vrăjmăşia.
Şi, venind, a binevestit pace,
vouă celor de departe,
şi pace celor de aproape;
prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl,
într-un Duh.
Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici,
ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii 
şi casnici ai lui Dumnezeu,
zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor,
piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
Întru El orice zidire bine alcătuită creşte
ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,
în Care voi împreună sunteţi zidiţi,
spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.”
(Efeseni 2, 14-22 )

joi, 23 octombrie 2014

Gând de seară


”Domnul nu vrea moartea păcătosului (Iz 18, 32),

iar celui ce se pocăieşte îi dă în dar harul Duhului Sfânt.

El dă sufletului pacea şi libertatea de a fi cu mintea şi inima în Dumnezeu.

Când Duhul Sfânt ne iartă păcatele, atunci sufletul primeşte libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu mintea curată;

atunci el vede liber pe Dumnezeu şi rămâne întru El în odihnă şi bucurie.
Aceasta e adevărata libertate.

Dar fără Dumnezeu nu poate fi libertate, pentru că vrăjmaşii tulbură sufletul prin gândurile cele rele.” (Sf. Siluan Athonitul)

vineri, 3 octombrie 2014

Dovlecei la cuptor

Nu-mi doresc să transform blogul într-unul culinar, dar iată că în ultima vreme se potrivesc doar postări în domeniu.

Pentru azi, o mâncare dietetică de post folosind același ingrediente de bază: roșii, dovlecei și tărâțe de ovăz.


Dovlecei la cuptor

Ingrediente

- 1 dovlecel mărișor
- 10 roșii potrivite
- 2 cepe mari
- 4 linguri tărâțe de ovăz
- sare, piper, busuioc,  ulei de măsline, pătrunjel verde tocat

Preparare

Dovleceii se spală, taie felii și se presară cu sare, lăsându- se la scurs și clătindu-se înainte de folosire.
Roșiile se curăță de pieliță, la fel se taie felii și se lasă deoparte.
Ceapa se taie fideluţă.

În forma de copt se pune puțin ulei de măsline, apoi un rând de ceapă...


un rând de roșii...


un rând de de dovlecei...


se presară tărâțe...

și din nou tot așa straturi, terminând cu roșii. Sare, piper, busuioc, din nou un pic de ulei și pătrunjel verde deasupra.




Se pune apă cam un pahar (nu prea mult, că sunt zemoase toate), se acoperă și se dă la cuptor pentru o oră jumătate, la 190°. Ultimele 10 min se ia capacul, pentru a se rumeni frumos.
Sunt delicioși!!!


Eu sunt fan al cuptorului pentru că, în afară de pregătirea prealabilă, practic mâncarea se face singură, timp în care eu pot să mă ocup și de alte lucruri

marți, 30 septembrie 2014

Ceva dulce

O nouă rețetă
Îmi place foarte mult budinca de paste cu brânză la cuptor.
Mi-am dorit să pregătesc una care să fie mai dietetică și de aceea am folosit din nou... tărâțe de ovăz.

Budincă de ovăz cu brânză

Ingrediente:


3 ouă
8 lg tărâțe ovăz
250 g brânză degresată vaci (sau proaspătă, pentru cine )
100 ml lapte degresat
1 iaurt 0.1
un praf sare
4 lg fructoză
esență vanilie
coajă rasă de lămâie

Preparare

Spre deosebire de macaroane, care trebuie fierte înainte de a fi date la cuptor, ingredientele de mai sus se amestecă toate odată, se pun în formă și se dau la cuptorul preîncălzit (180 grade) timp de 30-40 min sau până budinca devine aurie.
Este delicioasă!





marți, 12 august 2014

Rețete dietetice

De ceva vreme am trecut la o dietă mai sănătoasă. Adică am eliminat carnea, carbohidrații și zahărul. Practic, pornesc de la principiile dietei Montignac, doar că, firește, respect perioadele de post rânduite de Biserică și am scos și carnea, pe care în ultima vreme îmi era foarte greu s-o duc.
Slavă Domnului, și piața românească abundă în tot felul de produse care permit o alimentație variată dar și sănătoasă (pe cât se poate, în condițiile actuale de poluare etc.)
Îmi place mult să bucătăresc; sau poate mai mult să nu mă plictisească monotonia mâncărurilor. În trecut gândeam că, fiind creștin, e suficient postul pentru o alimentație echilibrată și pentru păstrarea unei greutăți corporale normale. Însă pactica m-a convins de contrariu. Eram în stare să mănânc doar covrigi și apă (pentru a nu ”pierde vremea” gătind sofisticat în post) și ajungeam să mă gândesc la perioadele de post ca fiind perioade de îngrășare, pentru că așa se întâmpla. Și mai credeam că e foarte greu să ții și post și dietă în același timp. Din nou, practica mă convinge de contrariu.
Deși eu am pornit de la dieta Montignac, cred că regimul cel mai bun e cel pe care-l tolerezi cel mai bine, mâncând alimente pe care le simți că-ți fac bine și eliminând altele, chiar dacă ele nu ar fi contrare acelui regim, pentru că organismul le suportă mai greu. Așa încât aș zice că mai degrabă merg pe o dietă personalizată.
Și după toată această teorie, încep azi prin a posta o rețetă pe care am testat-o chiar astăzi.
Este o rețetă de post, bună și în faza I și în faza II a dietei Montignac.

Ardei umpluți cu tărâțe de ovăz și dovlecei






Ingrediente:

10 cepe mici
8 ardei grași
1 dovlecel
roșii (eu am folosit cherry)
sos de roșii
100 g tărâțe de ovăz
pătrunjel, leuștean, cimbru tocate fin
sare, piper
Am dat aceste cantități cu titlu orientativ, eu le potrivesc din ochi atunci când le prepar.



Reteta ca la sarmale cu orez si carne, doar ca am folosit in loc tarate de ovaz si dovlecei rasi. Ca sugestie, mai putina apa decat am folosit eu (taratele nu se umfla chiar ca orezul).

Iată procesul tehnologic:

Ceapa curatata si taiata (la robot) merge in tigaia cu ulei de rapita (n-am mai folosit pana acum, am inteles ca e sanatos); am pus si niste ulei de masline pentru ca-mi place cum se combina aroma cu cea a rosiilor.
Peste ceapa, dupa ce se caleste un pic, am adaugat tarate de ovaz, apoi asezonat cu sare, piper, patrunjel, leustean, cimbru (astea sunt aromele specifice de sarmale cum imi plac mie); am adaugat sos de rosii si am mai lasat un pic. Am amestecat, sa nu se lipeasca. Consistenta e ca la sarmale. Cat sta compozitia la foc mic, am ras dovlecelul si l-am pus la scurs, cu sare, vreo 5 min cred, dupa care l-am clatit cu apa si l-am adaugat la compozitie, in tigaie. Am amestecat bine si am mai lasat 2 min. Apoi, cu lingura, luat si umplut ardeii care asteptau pregatiti dinainte. Turnat peste ei sos de rosii cu generozitate (daca va plac mai acrisori) si apa cam pana la jumate. Inca un praf de sare si cimbru deasupra si dat la cuptor, la 180 cam o oră jumate. Au iesit deliciosi.



Taratele de ovaz sunt foarte sanatoase, cu avantajul ca au un indice glicemic foarte scazut (15), ceea ce le permite sa fie folosite cam cu orice, in ceea ce priveste dieta. Dar ele sunt sanatoase si pentru ca ajuta la scaderea colesterolului din sange, la detoxifiere si asa mai departe. E recomandat totusi sa nu se manance mai mult de 3 linguri pe zi, pentru a evita tulburarile intestinale, pierderile de vitamina D si de magneziu, care ar putea fi asociate cu consumul excesiv.

vineri, 30 mai 2014

Fotografiile lunii

Luna mai a fost plină... plină.
Tot felul de activități, aniversări, călătorii și bucurii de toate felurile.
Grădina mea minunată m-a chemat la lucru afară. Slavă Ție, Doamne, pentru toate!!!



miercuri, 14 mai 2014

”Să ne ferim ochii, să ne ferim auzul, să ne ferim simţurile de tot ce este rău”

”Viaţa noastră este frumoasă pentru că noi înşine cunoaştem calea, dar în această nebunie a societăţii, oare cât vom mai rezista?
Şi atunci este cazul să ne ferim ochii, să ne ferim auzul, să ne ferim simţurile de tot ce este rău, de tot ce este murdar, de tot ceea ce nu ne face cinste nouă. Căci afectează demnitatea şi ne conduce apoi în căsnicie la diverse aspecte bolnăvicioase, chiar putem să ne îmbolnăvim în timpul căsniciei de diverse boli: boli ale sufletului, boli ale psihicului; după aceea sunt alte aspecte fiziologice şi celelalte.” (Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 100)


sâmbătă, 3 mai 2014

La mulți ani și o duminică minunată!

După cum se știe deja, azi e ziua femeilor creștine.
Mai întâi, la mulți ani în bucuria de a fi femei... creștine!


Într-un fel, este o zi onomastică a blogului acestuia. Gândul la ”femeia creștină”, la cum ar fi o femeie a zilelor noastre, care își spune ”creștină” m-a făcut să-l pornesc dintru început. Nu, nu există o ”rețetă”, deși caracteristici s-ar putea desprinde.

Părintele Rafail spunea că ”ortodoxia nu este altceva în esența ei decât așa cum l-a gândit Dumnezeu pe om dintru început”... , este ”felul în care Dumnezeu a făcut pe om.” Pornind de la acest cuvânt, aș parafraza că o femeie creștină este o femeie așa cum a gândit-o Dumnezeu.


Iar, cu privire la femeile mironosițe, despre care se vorbește în această duminică, mi-a reținut atenția un gând al unui om drag sufletului meu, Marius Iordăchioaia: ”nişte femei, care mereu şi pretutindeni dau buzna, fără nici o acreditare ştiinţifică, căutându-L pe Iisus: până şi în mormânt... această ceată de mironosiţe, ca un pâlc de fecioare descinzând direct din Cântarea Cântărilor, Îl caută pretutindeni pe Bărbatul vieţii lor.”

***
Sunt eu oare o femeie așa cum a gândit-o Dumnezeu?
Am eu acest dor de Dumnezeu, de a fi mereu, mereu, cu El?
Iată două întrebări-meditație pentru această duminică, la care vă invit și pe voi.

Hristos a înviat!



duminică, 20 aprilie 2014

Hristos a Înviat!

Hristos a murit pe cruce. Cât de greu le va fi venit Apostolilor, prietenilor Săi, tuturor ucenicilor Săi să trăiască acel moment! Până în ultima clipă ei vor fi sperat, vor fi aşteptat o minune care să oprească dezastrul. Dar n-a fost aşa; nemiloa­sa moarte le-a spulberat speranţele, le-a risipit toate visele.
Ceva asemănător nu li se va întâmpla oare şi unora din­tre noi? Nu întâlnim şi în zilele noastre evenimente care nu-şi găsesc explicaţie, încercări care ne sfâşie sufletul, ab­surdităţi misterioase, probleme irezolvabile, în urma cărora ajungem să ne închipuim că soarele s-a stins şi că luna nu mai dă lumină?
Aşa vor fi simţit şi primii creştini, privind mormântul ca­re le răpise tot ce aveau mai scump. Aşa ni se întâmplă şi nouă. Cele mai grele lovituri ale sorţii sunt cele care se abat asupra noastră pe neaşteptate: în plină viaţă, apare moartea, care ne răpeşte tot ce avem mai scump şi atunci parcă încre­menim de durere.


Învierea lui Hristos s-a produs pe neaşteptate, asemenea unui cutremur de pământ. Era ceva care părea imposibil. Dar „puterea învierii Sale” ne va elibera şi pe noi. Să rămâ­nem puternici: în întuneric şi lumină puterea şi iubirea vor străluci asupra noastră. Să nu cădem în deznădejde. Chiar dacă ni se va părea vreodată că El este mort, să nu uităm că este viu în veci. Şi că ne iubeşte cu iubire veşnică.
Prin această putere a lui Hristos, care se săvârşeşte întru neputinţa voastră, vi se va da să realizaţi cele irealizabile, şi să atingeţi cele de neatins.


(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 350 sursa)

duminică, 6 aprilie 2014

O duminică minunată!

În această duminică vă propun ca punct de pornire la meditație câteva întrebări lansate de pr. Constantin Sturzu în predica rostită anul trecut la duminica a 5-a din Post, a Sfintei Maria Egipteanca.



De ce suntem chemaţi în această săptămână să reflectăm la modelul pe care ni-l oferă sf. Maria Egipteanca?

Ce/cine a adus-o pe această sfântă la biserică?
Patima ei. Vă vine să credeţi că tocmai această patimă a adus-o la biserică? Cum a adus-o? Noi avem impresia că doar virtuţile ne aduc la biserică...

E uimitor ce se întâmplă cu noi în momentul în care suntem oneşti cu viaţa noastră.

Ea a fost onestă şi şi-a trăit credinţa ei (că viaţa asta înseamnă: să se folosească de trupul său în felul acela) până la capăt.

duminică, 30 martie 2014

O duminică minunată!!!

 ”Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
  •  Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul
  • şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
  • și încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
  • În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
  • Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.” (Ef. 6, 11-18)




vineri, 21 martie 2014

12 atitudini sfințitoare pentru o soție: Să fie de încredere

Pentru luna martie a acestui an mi-am propus aici ca atenția să se îndrepte spre încredere.

Despre încrederea în cuplu, Sf. Teofan Zăvorâtul spune că e temelia vieții conjugale fericite.

Care ar fi portretul robot al soției de încredere?

Într-un cuvânt, este femeia virtuoasă, despre care găsim scris în Pilde 31; e femeia care întotdeauna face bine soțului său. ”... Preţul ei întrece mărgeanul. Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată. Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale...” (v. 10-12)



  • Dar sunt momente în care încrederea este dărâmată de lovituri primite în rănile sufletului.

  • Când dezamăgirea sapă în această temelie a încrederii și riscă să dărâme întregul edificiu al căsniciei.

  • Sunt momente când durerea este atât de intensă, încât ai vrea ca pământul să se surpe, să te înghită toată.

  • Când pare că încă o zi pe care s-o mai duci este prea mult.

  • Când ai nevoie de un efort supraomenesc ca să te dai jos din pat dimineața.

  • Când pare nu este nimeni pe lume care să te audă sau să te asculte.


Unde să-ți atârni atunci încrederea? De ce să te mai agăți? De cine?
Să auzim atunci glasul Psalmistului, care spune: ”așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul.” (ps. 26)
Să fim, precum spune Apostolul, ”cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei” (Evr. 12, 2)



Da, este un salt în golul necunoscutului. Un salt de credință atunci când parcă tocmai credința e cea care lipsește. Un gând la El. Atât.


joi, 20 martie 2014

{Clubul mămicilor} ”Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind, să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate..."


Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.


***
Și această săptămână a stat sub semnul încrederii:


Versetul de azi:

"Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate..." (In 5, 14-16)

  • De unde știu care e voința lui Dumnezeu într-o situație?
  • M-am rugat, am văzut situații în care Domnul a dat viață fratelui care păcătuiește și pentru care m-am rugat?


***

Situatia zilei:


Somnul copilului meu:

De la 2 la 1 perioada de somn după amiază

Rutina de seară


duminică, 16 martie 2014

O duminică minunată!



”Când gândirea noastră se învârte în cerc și e zdruncinată în simțirile ei din pricina amenințărilor Scripturii și a osândelor ei la adresa păcatelor noastre, n-avem nici o scăpare de această teamă decât gândul că Dumnezeu S-a împăcat cu noi prin moartea Fiului Său pe când eram noi păcătoși (Rom 5, 8). Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său într-o vreme când nu era nici urmă de frică de Dumnezeu în lume; căci stă scris: ”Am fost găsit de cei care nu M-au căutat și M-am lăsat căutat de cei care nu întrebau de Mine.” (Is. 65, 1)”


(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, p. 125)


joi, 13 martie 2014

{Clubul mămicilor}: Încrederea, temelie a vieții conjugale fericite


Încă din luna iunie a anului trecut joia dimineață am o întâlnire specială: ”Clubul mămicilor”.
Pe lângă subiectele concrete și personale pe care le discutăm, întâlnirile de joi propun și niște teme de gândire, scurte întrebări.
Și pentru că au această ritmicitate săptămânală, m-am gândit să le postez și pe blog, iar dacă vă inspiră, vă urez bun venit în clubul nostru! M-aș bucura să-mi împărtășiți și mie gândurile voastre.




***
Versetul de azi:


” Cel mai mult să vă temeţi să nu se piardă sau să nu se clatine cumva încrederea unuia faţă de celălalt. Aici este temelia vieţii conjugale fericite.” (Sf. Teofan Zăvorâtul)

  • Consider că încrederea este într-adevăr temelia vieții conjugale fericite? 
  • Au fost situații în care mi-a fost pusă la încercare încrederea în soț? Care ar putea fi acestea (dacă n-au fost)? 
  • Au fost sau trăiesc situații în care soțul demonstrează că n-are încredere în mine? 
  • Cum mă păstrez a fi o soție de încredere?

***
Situatia zilei:


Trăsăturile care ne înnebunesc acum la copil sunt cele pe care le vom căuta mai târziu.

Este încăpățânat. O ține pe-a lui într-una. Mergem pe stradă și stă minute întregi analizând fiecare piatră, gâză, gunoi. E independent. Pleacă de lângă mine și l-am căutat de câteva ori. Curios. Se bagă peste tot.
De multe ori auzim mamele plângându-se astfel de odrasla lor.
Acestea sunt unele dintre trăsăturile care îl vor ajuta mai târziu să fie perseverent, să aibă răbdare, să vrea să afle lucruri noi... să învețe, să reușească în ceea ce își va propune.
Ce trăsături care acum îți scot peri albi crezi că i-ar putea folosi și când va crește și cum anume?