marți, 19 aprilie 2011

"Iubeşte-mă pe mine, ceea ce Te iubesc..."



Pe Tine, Fiul Fecioarei, cunoscându-Te desfrânata că eşti Dumnezeu
a zis cu plângere rugându-se ca una ce făcuse lucruri vrednice de lacrimi
Dezleagă-mi datoria, precum mi-am dezlegat şi eu părul;
iubeşte-mă pe mine, ceea ce Te iubesc, care după dreptate eram urâtă
şi Te voi propovădui ca şi vameşii, făcătorule de bine, iubitorule de oameni.

Mirul cel de mult preţ l-a amestecat desfrânata cu lacrimi
şi l-a turnat peste preacuratele Tale picioare, sărutându-le.
Ci, precum pe aceea îndată o ai îndreptat, dăruieşte-ne şi nouă iertare,
Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne mântuieşte pe noi.

Când aducea păcătoasa mirul, atunci s-a tocmit ucenicul cel fără de lege.
Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preţ,
iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preţ;
aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărţea de Stăpânul;
aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului.
Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule,
Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne mântuieşte pe noi.
(Din stihirile deniei de Marţi seara din Săptămâna Mare)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu