miercuri, 21 decembrie 2011

Cum devin bogaţii sfinţi?

În primul rând, îmi place mult numele Melania. Apoi, îmi plac în mod special sfintele din creştinismul primar.
Când am mai văzut şi subtitlul "Cum devin bogaţii sfinţi?" şi numele lui Tomas Spidlik ca şi autor al studiului introductiv, am luat-o de pe raft. Îmi place tare mult să răsfoiesc cartea înainte de a o cumpăra.
.
Ei, sunt încă la studiul introductiv "Melania cea Tânără, Binefăcătoarea", dar sunt fascinată de felul captivant în care-i prezintă viaţa. Chiar îţi vine să te faci sfânt :)
Citind, m-am dus cu gândul în Roma, pe care am vizitat-o astă vară, încercând să-mi închipui cam pe unde îşi avusese sfânta reşedinţa. Deşi autorul prezintă clar date istorice, le tratează cu mijloace ale literaturii beletristice pentru a prezenta... vieţile sfinţilor.
Cartea a apărut la editura Deisis, tradusă de Maria-Cornelia si diac. Ioan I. Ica jr
În Biserica noastră, Sfânta Melania e pomenită în data de 31 decembrie, iar în carte este prinsă şi slujba sfintei.
Iată câteva rânduri:
"În inima omului chemarea Cerului se dezvoltă lent, cu multe ezitări. Momentul decisiv e adeseori determinat de fapte întâmplătoare neaşteptate. Semne divine care vor accelera timpii îndelungatului proces vor apărea şi în viaţa Melaniei. Pentru început, a fost vizita bunicii Antonia Melania şi, apoi, moartea tatălui.
Suntem în anul 402, când în palatul de pe Coelius s-a răspândit o veste ce a răsunat ca o trâmbiţă într-un mediu adormit: Antonia Melania îşi luase pentru câtva timp rămas-bun de la fecioarele sale, părăsise Ierusalimul şi se îndrepta spre Italia.
Familia trebuie să fi primit vestea cu bucurie. Dacă în inima lui Publicola această bucurie se amesteca cu oarecare teamă, tânăra Melania aştepta probabil ca vizita să-i aducă rezolvarea problemelor."
Vă invit la lectură, dacă aveţi timp şi dispoziţie, în aceste zile încărcate cu treburi de sărbători. Eu am descoperit secretul de a-mi permite să mă răsfăţ în mijlocul treburilor cu câteva rânduri citite, care parcă mă energizează pentru o altă rundă.
Spor şi bucurie în Domnul!



marți, 20 decembrie 2011

Sărbători fericite!

"Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. 
Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. 
Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. 
Domnul este aproape.


Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. 
Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire
cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. 
Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, 
să păzească inimile voastre şi cugetele voastre
întru Hristos Iisus.


Mai departe, fraţilor, 
câte sunt adevărate
câte sunt de cinste
câte sunt drepte
câte sunt curate
câte sunt vrednice de iubit
câte sunt cu nume bun
orice virtute şi 
orice laudă
la acestea să vă fie gândul." (Fil. 4, 4-8)

miercuri, 7 decembrie 2011

The Sunset Limited

Un film absolut impresionant:



Vizionaţi acest film, de la care porneşte conferinţa aceasta, în cadrul serilor Talpalari, desfăşurată în 6 decembrie 2011

Spicuiri din conferinţă:


lepădarea de sine înseamnă lepădarea de lume. lepădarea de ce a făcut lumea cu tine.

eu nu sunt viaţa mea, eu sunt administratorul vieţii mele

taina Bisericii e că Dumnezeu ne învaţă ca pe nişte copii

dar unii dintre noi vrem să rămânem copii, nu vrem să ne maturizăm.

a mă lepăda de mine înseamnă să renunţ la cunoaşterea prin simţuri şi să cunosc prin relaţia cu El

lepădarea convingerilor mele, a valorilor mele şi însuşirea valorilor lui Dumnezeu, întruparea lui Hristos.

Omul nu poate să se lepede de sine fără Dumnezeu. Dumnezeu nu vine şi zice „nu mai păcătui”, ci îţi dă o putere ca să nu mai faci ce făceai. Dar dacă tu foloseşti acea putere ca să şi faci ce făceai, să şi-ţi asiguri loc în rai, atunci nu merge.

în Biserica Ortodoxă, vindecarea nu se poate face decât prin ambele căi: prin Sfintele Taine şi prin coexistenţa cu Dumnezeu, adică prin rugăciune... Rugăciunea care are forme până la a trăi cu Dumnezeu, a trăi El în mine şi eu în El. Eu îi dau trupul meu şi El îmi dă trupul Lui şi trăim o singură viaţă.
Rgăciunea este viaţa mea.... la capătul ei de lucrare ascetică e bucurie, e uimire. Eu mă minunez de El, El se minunează de mine. El se bucură de mine, eu mă bucur de El... Dar trupul meu, fiinţa mea, sinele meu nu se îndumnezeieşte decât în Hristos ca persoană. Eu sunt individ, dar sunt chemat să devin persoană. Rugăciunea mă face persoană. Spun „Tu, Doamne, Tu mi-ai vorbit mie.” Eu sunt eu şi Tu eşti tu Eu nu pot să-I spun lui Dumnezeu „eu-şi-Tu” decât dinlăuntru, şi nu poate să fie înlăuntru decât dacă intră El înlăuntru şi locuieşte în mine. Şi nu intră înlăuntru dacă nu intră Hristos cu Trupul şi Sângele Lui ca să locuiască în mine. Dar dacă nu devin un „tu” pentru El, eu voi fi un butoi plin cu Dumnezeu. Foamea mea e atât de mare, încât pot să mă umplu cu cuvinte din Sfânta Scriptură, din Sfinţii Părinţi. Dar ca să ce?!? Cine e “tu”-ul meu? Pentru cine sunt eu “tu”? Cine se miră de mine şi moare de dragul meu? Că dacă mă împărtăşesc numai ca să nu mă uit la filme porno… parcă-i cam puţin… sau ca să mă fac om de treabă. Dumnezeu n-a venit ca să ne facem oameni de treabă. Sigur că e mai sănătos să joci rummy decât să te îmbeţi. Dar poţi să fii mort veşnic fiind treaz: ce faci acolo?
Deci numai rugăciunea, numai comunicarea faţă către faţă, de la persoană la Persoană … avem nevoie să facem paşii aceştia să simţim că suntem “eu”, că suntem subiecte, că suntem persoană, şi că atâta timp cât spun “dreptatea mea, plăcerea mea, simţirea mea, ciocolata mea, casa mea, credinţa mea, ortodoxia mea”... de fapt, eu sunt definit prin ce am şi nu cine sunt.
De ce să-L mâncăm? Ca toţi să fie una, să fim cu El. Acest El, eu, tu… ca noi să fim una.
E taina Persoanei. A fi ca Dumnezeu înseamnă a avea o existenţă personală, înseamnă a exista pentru un “tu” şi împreună cu un celălalt, cu “el”.

Cum se iubesc oamenii, când se iubesc atât de mult încât ar vrea să se topească unul în altul.
Această dorinţa de a fi una poate fi un pericol să renunţăm şi să dispărem, să ne topim, să scăpăm de noi, fiind una. Or aici suntem una, suntem acelaşi Om, dar nu aceeaşi persoană. Sunt alte ipostasuri.
Iubirea presupune contemplare… să-l vezi pe celălalt, să-i vezi taina şi să simţi că eşti una.
***
Îndumnezeirea e scopul în sine. Împărtăşirea e ca să ieşim în pace, să ieşim în lume cu Dumnezeu, ca să fiu martorul Lui în lume, că El este bucuria mea, viaţa mea.



marți, 29 noiembrie 2011

umilenie




deşi respir
dorm umblu pe stradă şi gândesc
s-a sfârşit



deşi
vorbesc ascult lucrez
mă bărbieresc
şi tac îndelung în faţa oglinzii
de fapt
s-a sfârşit;
da s-a sfârşit
s-a sfârşit demult

viaţa mea s-a sfârşit...

dar
am mai păstrat o vreme
gesturile ei cotidiene
ca să şterg discret cu ele
umbrele şi petele pe care le-a lăsat...
(Marius Iordăchioaia, Jurnal de tresăriri)

joi, 24 noiembrie 2011

Perspectiva inversă


pe pământ
ajungi
prin Cer
 
la oameni
prin
Dumnezeu
 
şi
 
la tine însuţi
 
prin lepădarea
 
de tot
 
sinele.
 
Aceasta e Calea Vieţii veşnice.
(Marius Iordăchioaia)


duminică, 20 noiembrie 2011

Cine are urechi de auzit... de luat aminte

Preiau o "întâmplare" frumoasă din jurnalul unui amic preot stabilit în Scoţia.


"Un român căsătorit cu o scoţiancă (trecută la ortodoxie) îmi povesteşte ceva interesant şi îmi serveşte totodată o lecţie de teologie. Duminica trecută, zice, veneam de la slujbă cu nevastă-mea. Stăm de vorbă pe drum. Din una în alta, îmi spune cam jumate din ce s-a spus la predică. O întreb, da’ cum ai înţeles? Că ea nu ştie româneşte. Nu ştiu, zice ea, uite-aşa. M-am uitat atent şi am înţeles.

Şi totuşi cum a înţeles? mă mir şi eu. Păi, spune el, nu zice în Evanghelii cine are urechi de auzit, să audă? Uite-aşa. Ea a vrut să audă şi a auzit."

marți, 15 noiembrie 2011

Surpriză... de la conferinţa "Ai copil!" din 2 aprilie

Am primit cu maaaare bucurie secvenţe din intervenţiile speakerilor de la conferinţa "Ai copil!" din 2 aprilie 2011.

Cristina Neguţ


diac. Sorin Mihalache


Monica Reu


Vă invit cu mare drag să vizionaţi, cu mic cu mare, şi pe cei cu copii şi pe cei fără
Doamne ajută



luni, 14 noiembrie 2011

Hibernare

Azi am reuşit să merg la întâlnire cu florile mele din cerdac.

Le-am dus la căldurică, în beci, pentru hibernare
Mulţumesc, florile mele dragi. Mi-aţi înfrumuseţat lunile de primăvară, vară, toamnă. Aţi înflorit permanent şi m-am bucurat de fiecare dată când am trecut pe lângă voi.
La anul, cu ajutorul Domnului, le voi urca din nou. Sunt cele mai practice şi cele mai frumoase pentru mine, care nu am aşa putere să le schimb şi să le îngrijesc de la anotimp la anotimp. Eu am nevoie de flori puternice şi nepretenţioase, aşa, ca muşcatele. Dar efectul e desăvârşti.
Vă arătam şi aici, câteva dintre ele


vineri, 11 noiembrie 2011

Lumea ar trebui sa...

Din punctul meu de vedere, aceasta este una dintre expresiile (si presupozitiile) care daunează cel mai mult in relatiile dintre adulti.
Pe de o parte, datorita mesajului ascuns din spatele ei, pe de alta parte, datorita incarcaturii emotionale negative pe care o pregateste.
De ce?
Pentru ca, de (cele mai) multe ori, lumea din jur nu asculta de acest "ar trebui sa..." 
Cine spune si cu a cui putere ce "ar trebui" sa faca, sa spuna, sa gandeasca cineva?
E adevarat, suntem invatati, atunci cand suntem copii, ca "trebuie sa" - si aici urmeaza o lista intreaga de asemenea "trebuie": sa mananci frumos cu lingura si furculita, sa spui "sarut mana pentru masa", sa lasi frumos papucii in dulap cand intri in casa, sa asezi hainele in cuier, sa... si lista continua cu astfel de "trebuie sa:", referitori la comportamente, atitudini, reactii, incat viata ar putea fi chiar perfecta
Nefericirea e ca intram in viata cu aceasta lista si o pretindem si celorlalti, fara a ne gandi daca acel "celalalt" a beneficiat de aceeasi familie, acelasi mediu, aceeasi educatie... acelasi bagaj genetic. Sunt o multime de factori care trebuie sa  e nevoie sa fie indepliniti pentru a asculta toata lumea de aceeasi lista de "trebuie sa";



  • - unul, elementar, ar fi acela ca respectivii sa ajunga la a fi de acord asupra aceleiasi liste de trebuie (astfel de acorduri sunt cele 10 porunci, Drepturile omului, contracte si alte reglementari in rigoare, scrise; multa lume, in relatii particulare, alcatuieste astfel de "contracte" si voi mai reveni la ele daca e cineva interesat)


  • - altul, la fel de elementar, ca in cazul unei situatii neprevazute (si de cele mai multe ori situatiile sunt neprevazute) sa se porneasca de la premisa de nevinovatie a celuilalt: "prin acest comportament/atitudine/vorba el n-a vrut sa te raneasca" si sa intrebe onest: "cand (n-)ai spus/facut asta, eu am inteles ca... dar tu, ce ai vrut sa spui cu asta?" S-ar putea sa descoperim ca celuilalt nici prin cap nu i-a trecut

  1. ca "ar fi trebuit sa... ", odata ajuns in acel context si
  2. in niciun caz nu a avut un gand malitios referitor la ce stiam noi ca "ar fi trebuit sa...". Pur si simplu, a avut propriul motiv pentru care s-a purtat altfel decat "ar fi trebuit" - conform canoanelor noastre, iar acest motiv tinea de bagajul lui si nu de al nostru.




Ceea ce am scris in aceste randuri ar putea scuti pe multa lume de conflicte nedorite la care se ajunge prin aceste expectante neacoperite (normal!) de realitate. 

Acum, cateva intrebari ajutatoare pe care sa ni le punem, atunci cand intalnim situatia in care gandim ca "cineva trebuie sa" ... pentru ca... "ar fi trebuit sa stie ca...", "sa se gandeasca la..." ori multe alte asemenea presupozitii care nu fac decat sa puna ganduri negre in suflet. 

1. respectivul stie de acest "trebuie" despre care stiu eu? am cazut de acord asupra lui?

2. daca nu stie, pot sa-i comunic? Care sunt argumentele pentru care ar trebui ar fi nevoie sa respecte acest "trebuie" pe care il simt eu? Doar pentru ca asa vreau eu? Doar pentru ca asa am invatat eu? Pot avea niste motive care sa fie agreate si de el?

3. daca nu pot sa-i comunic, cum m-as simti daca nu as mai avea acest imperativ fata de persoana respectiva? Daca, pur si simplu, accept ca acea persoana "n-ar trebui sa..." pentru ca nu stie, nu vrea ori cine stie ce alte motive personale (personal, insemnand ca nu au legatura cu mine) are?

Parca ar mai fi cateva de spus, dar voi continua probabil intr-o alta postare. Pentru acum, e suficient. Nu inainte de a scrie ca ... NIMENI NU TREBUIE SA...


Despre iubire şi sexualitate în şi în afara căsătoriei

Conferinţa integrală de la ASCOR din 3 noiembrie 2011 din care o primă parte puteţi asculta şi aici
Firesc, nefiresc, suprafiresc în iubire
conferenţiar, pr Constantin Sturzu

Din întrebările la care s-a răspuns:
Ce să facem atunci când observăm că trece timpul şi nu ne întâlnim jumătatea?
Cum să facem într-o relaţie să nu cădem în ispite trupeşti?
Există riscul ca doi tineri să se căsătorească doar pentru viaţa sexuală. Cum facem să evităm această situaţie?




Din nou, conferinţa "Ai copil. Învaţă să fii părinte"

Despre ediţia 1 a Conferinţei "Ai copil. Învaţă să fii părinte" am vorbit aici. A fost o experienţă foarte interesantă, care mi-a folosit şi din ale cărei informaţii am folosit în comunicare nu doar cu fetele, ci şi cu ceilalţi. Aşa încât, voi merge şi în ediţia a 2-a.

Temele abordate acum vor fi:

Sa ne ascultam, pe noi insine si copiii… dincolo de a ne auzi! - speaker: Cristina Neguţ

Neurobiologia interpersonala - efectele vietii parintilor in modelarea vietii copiilor - speaker: diac. Sorin Mihalache

Alimentatia Conventionala Vs. Alimentatia Bio - speaker: dr. Pavel Chirilă

Educatie fara pedepse si fara recompense - speaker: Monica Reu



CÂND?


În Bucureşti, Aula ASE, pe 19 Noiembrie ora 10:00
şi
În Iaşi, Teatrul Luceafarul, pe 26 Noiembrie la ora 10:00.

Vino sa petrecem impreuna o zi, de la 10:00 la 18:00, cu specialisti si cu alti parinti care vor cu adevarat ce-i mai bun pentru copilul lor.
Informaţii complete aici

Temeleabordate

Programului propune o abordare integrata a problemelor in Relatia Parinte-Copil. De aceea, fiecare tema va aborda cu prioritate una din cele trei dimensiuni IQ, EQ si SQ integrandu-le insa pe toate.
Noi credem ca numai aceasta abordare integrata a Relatiei Parinte- Copil ofera solutii viabile in realitatea secolului 21.


dincolodeaneauzi!

Speaker:
Cristina Negut
La final vei:
Ne place cand vedem copiii cu"minti" si mai ales ascultatori. Stim ca la conferinta de primavara te-ai gandit ce presupune a fi un parinte cu"minte". Acum iti propunem sa descoperim ce presupune sa fim parinti ascultatori. Ingrediente de baza: creativitate si asumare.Descoperi ca ai pricepere de a asculta nu doar cu urechile :).
Patrunde in cele trei registre ale ascultarii si vei incepe sa le identifici mai atent, reusind ca formulezi mesajele tale autentice si asertive deopotriva.

AlimentatiaConventionalavsAlimentatiaBio.

Speaker:
Dr. Pavel Chirila
La final vei:
Va invitam sa facem impreuna o incursiune in compararea celor doua tipuri de alimentatie accesibile noua astazi: Alimentatia conventionala vs. Alimentatia BioAfla care sunt dezavantajele alimentaţiei convenţionale;
Afla care sunt avantajele alimentaţiei bio;
Şti care sunt bolile induse de rafinarea şi poluarea alimentelor convenţionale;
Cunoaste valoarea profilactică şi terapeutică a alimentelor bio.

Neurobiologiainterpersonala-
efectelevietiiparintilorinmodelareavietiicopiilor.

Speaker:
Sorin Mihalache
La final vei:
Educaţia copilului începe cu transformarea noastră!Afla cât de critic este comportamentul tău ca parinte în formarea copiilor tăi;
Şti care sunt posibilele atitudini şi comportamente care pot influenţa decisiv starea şi dispoziţia copilului tău şi disponibilitatea lui de a învăţa lucruri noi;

Educatiefarapedepsesifararecompense

Speaker:
Monica Reu
La final vei:
"Ca urmare a faptului ca a luat un 4 la matematica, Andrei nu mai are voie sa iasa o saptamâna afara.” “Pentru coronita pe care a primit-o la finele clasei a III-a, Dorina a primit o pisicuta.”"
Pedepsele si recompensele par a fi instrumente de baza în arsenalul multor parinti, bunici, cadre didactice. Dar care este lectia pe care o primesc de fapt copiii pedepsiti sau recompensati?
Putea să afli raspunsul şi să descoperi alternativele educaţionale ale pedepselor şi recompenselor oferite de Comunicarea Non Violenţa

Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu

Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...