În unele familii, cineva este alcoolic. În altele, cineva e workaholic. În alte familii, cineva este înşelat. În altele, copiii sunt cu probleme. În altele, boala pare că nu se mai termină. În altele, moartea ia pe neaşteptate...
Alegem noi oare "tipul" de necaz cu care ne confruntăm? Contează necazul cu care ne confruntăm? Ori felul în care-l abordăm? Câteodată îmi face impresia că primim un necaz cu gând că "e de ajuns". Şi totuşi, nu se termină şi vine altul. Şi iată că răsare o stare de împotrivire. Că pe acela parcă nu-l mai "vrem". Măcar în punctul acesta să nu fie! - am vrea să spunem.
Măcar acesta să nu fie!
Mă gândeam zilele acestea la jertfa Mântuitorului. El, ditamai Dumnezeul, să accepte să bea paharul acesta al trădării omului, să primească nu doar fără vină, dar absolut "fără interes" să-şi bată joc lumea de El. Câtă smerenie poţi avea să te laşi batjocorit ştiind foarte bine că nici măcar oamenii care vor urma nu vor înţelege mare lucru din fapta aceasta. Ce "nebunie" îţi trebuie să te laşi în mâna omului gata să te ucidă şi totuşi să spui că "bucuria asta n-o va lua nimeni"!?
Cineva exersează un studiu la pian. O cană de lut pe post de suport de creioane stă într-un echilibru fragil pe marginea unui dulap, cu "burta" în afară. Maşina de rufe îşi face treaba fără întrebare. Afară se aude sirena unei salvări. Cineva poate e salvat. Sau poate moare. Doamne miluieşte!
Sensul vieţii nu e fuga de necazuri. Nu e nici "fericirea" de a nu avea necazuri. E fiinţarea asta măruntă, de fiecare zi, în care fiecare clipă, aşa cum e ea, că e veselă, că e tristă, că e onestă, că e vicleană, că e curată, că e murdară... fiecare clipă e dată lui Doamne e trăită cu El. Şi la sfârşit, când tragi linie, viaţa nu mai e suma momentelor de fericire sau tristeţe, de extaz sau de părăsire, de "împlinire" sau de "ratare", ci e suma momentelor trăite cu El sau fără El.
„Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte și prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută...” (Pilde 24, 3-4)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu
Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...
-
Cand slaviti ucenici Asculta mai multe audio Evenimente » Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie) "Când slăviţii ucenici...
-
Astăzi e o zi în care ne amintim mai mult de Maica Siluana Vlad. În 8 iunie, 2021, a trecut la Domnul. Sunt atât de recunoscătoare că am put...
Acum doua zile am vorbit cu cineva la telefon. Sunasem sa vorbesc cu altcineva, si a raspuns altcineva. Nu era disponibila persoana pe care o cautam, dar totusi am continuat convorbirea. Imi zice "Cum esti?". Ii raspund "sotanc, sontac". A fost tacere si zice "Atata timp cat esti vie"... Mi s-a parut ca raspunsul persoanei e in acord cu postarea! :)
RăspundețiȘtergeresau... cred ca ma refeream la ultimul paragraf :)
RăspundețiȘtergereTocmai mi-am amintit de ce va iubesc asa tare! :)
RăspundețiȘtergere