joi, 16 aprilie 2009

Răscumpăratu-ne-ai pe noi




sedealna Joia Mare
Asculta mai multe audio Diverse »
Rascumparatu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tau.
Pe Cruce pironindu-Te si cu sulita împungându-Te,
nemurire ai izvorât oamenilor,
Mântuitorul nostru, slava Tie.

miercuri, 15 aprilie 2009

Când slăviţii ucenici




Cand slaviti ucenici
Asculta mai multe audio Evenimente »
Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie)

"Când slăviţii ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele care acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie".

marți, 14 aprilie 2009

Doamne, femeia ce căzuse




Doamne, femeia ceea ce cazuse...
Asculta mai multe audio Muzica »
Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,
simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se
a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:
Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,
şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.
Primeşte izvoarele lacrimilor mele,
Cel Ce scoţi cu norii apă din mare;
pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,
Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.
Ca să sărut preacuratele Tale picioare
şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.
Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi,
de frică s-a ascuns.
Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,
Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?
Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,
Cel Ce ai nemăsurată milă

luni, 13 aprilie 2009

Cămara Ta, Mântuitorul meu




Cămara Ta, Mântuitorul meu,
O văd împodobită
Şi îmbrăcăminte nu am
Ca să intru într-însa.
Luminează-mi haina sufletului meu,
Dătătorule de Lumină
Şi mă mântuieşte!

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Iată, Mirele

„Iată Mirele vine în miezul nopţii

şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind;

iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se.

Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi,

ca să nu te dai morţii şi afară de împărăţie să te încui;

ci te deşteaptă grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeule;

pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi”

(Troparul de la Denia de Duminică seara-Utrenia din Sfânta şi Marea Luni)



Aliluia, Iata Mirele
Asculta mai multe audio Muzica »

vineri, 10 aprilie 2009

Un documentar interesant despre pangasius

Ce peşte mâncăm?

Industrial cultivat în Vietnam de-a lungul râului Mekong , Pangasius sau cum îl numiti, a fost introdus recent pe piaţa franceză.
Cu toate acestea, într-o foarte scurtă perioadă de timp, aceasta a crescut în popularitate în Franţa. Francezii infuleca Pangas ca si cum ar fi ultima lor masa de supa de taitei. Sunt foarte, foarte accesibili (ieftini), sunt vânduzi fileuri fara oase şi au o aroma şi textura neutra (blanda); mulţi l-ar compara cu cod dar vandut mult mai ieftin. “But as tasty as some people may find it, there’s, in fact, something hugely unsavory about it”.
Continuarea articolului în limba română aici şi aici în engleză

Copiii au nevoie de încredere

De ce are copilul nevoie să i se acorde încredere?

1. În primul rând, încrederea este esenţială, dacă vrei să-i înveţi pe copii să își abordeze singuri problemele (căutând ajutor și sfat când este nevoie) și să ia propriile decizii. Prea adesea, părinţii consideră că ei sunt cei care trebuie să hotărască întotdeauna pentru copiii mici, din moment ce adulţii știu ce este cel mai bine de făcut. Însă, atunci când copiii vor crește, aceiași părinţi se vor mira de ce copii lor au dificultăţi în a lua singuri decizii sau sfârșesc prin a lua decizii care nu sunt suficient de chibzuite. Singurul mod prin care cineva învaţă să ia decizii bune este experienţa participării în procesul de luare a deciziilor. Copilul tău va dobândi această experienţă, dacă îi arăţi că ai încredere în el, în ceea ce privește luarea unor decizii potrivite vârstei lui.

2. Al doilea motiv pentru care un copil are nevoie să i se acorde încredere este acela că, astfel, el învaţă să-și asume responsabilităţi. Educatorii îi pot „învăţa” pe copii multe lucruri, dar, până când nu le oferă șansa de a-și folosi cunoștinţele, învăţătorul nu poate să-și dea seama cât de eficientă i-a fost metoda. Dacă tu, ca părinte, iei permanent decizii pentru copilul tău, îi spui ce să facă, îl însoţești pretutindeni, ca să fii sigur că acţionează așa cum i-ai spus, și îl critici pentru cele mai mici greșeli sau abateri de la modul în care i-ai spus să îndeplinească ceva anume, atunci copilul tău nu va avea niciodată posibilitatea de a-și demonstra priceperea și cunoștinţele. S-ar putea ca, în felul acesta, să dezvolţi în el un simţământ de nesiguranţă, în legătură cu capacitatea lui de a purta responsabilităţi. Adesea, dacă știe că mama sau tata nu are deplină încredere în el, se va simţi mai în siguranţă să evite responsabilitatea decât să și-o asume. Adulţii sunt de multe ori foarte surprinși să descopere cât de responsabili pot fi copiii și cu câtă siguranţă acţionează atunci când știu că părinţii au încredere în ei. Copiii răspund la încredere și își vor da toată silinţa să nu-i dezamăgească pe cei care au încredere în ei.

Adesea, părinţii consideră că trebuie să le ofere copiilor lor toate răspunsurile și să le rezolve toate problemele. Ei nu își dau seama că, încă de la o vârstă fragedă, copiii pot învăţa să-și caute singuri răspunsurile, să-și rezolve singuri problemele și să-și planifice propriile activităţi. Cu cât copilul își asumă mai de timpuriu această responsabilitate de autoinstruire, cu atât mai mare va fi progresul pe care îl va realiza.

De asemenea, este adevărat că pentru un copil șovăielnic și nesigur de el, un alt copil mai mare, sau unul care tocmai a învăţat un anumit concept poate fi un profesor mai bun decât ar reuși să fie un adult. A-i permite copilului să înveţe un alt copil reprezintă o metodă excelentă de a-i arăta încrederea pe care o ai în priceperea și în capacităţile lui.

Încrederea este, de asemenea, importantă în a-i ajuta pe copii să-și asume responsabilitatea propriului comportament. De exemplu, dacă te aștepţi ca, într-o anumită împrejurare, copilul tău să fie neastâmpărat și gălăgios și nu-l previi, de obicei copilul se va comporta pe măsura așteptărilor tale. Însă, dacă îl pui în gardă, în mod corespunzător, cu privire la ce urmează să se întâmple și îi explici că ai nevoie de colaborarea lui, chiar și un copil foarte mic va face tot ce îi stă în putinţă pentru a răsplăti încrederea pe care i-o acorzi.

3. Al treilea motiv important pentru care copiii au nevoie să li se acorde încredere este acela că această încredere le dovedește că părinţii lor îi preţuiesc și se bizuie pe ei, lucru care, la rândul său, le întărește încrederea în ei înșiși. Este adevărat că, în primul rând, copiii trebuie să înveţe să depindă de Dumnezeu și, în multe situaţii, să depindă de cei din jurul lor; dar, în același timp, copiii trebuie să înveţe cum să facă ei înșiși o mulţime de lucruri legate de viaţa lor. Încă de când sunt foarte mici, ei trebuie încurajaţi să facă acele lucruri care sunt potrivite cu vârsta și capacităţile lor. Cu alte cuvinte, ar trebui să îţi încurajezi copiii să devină mai independenţi. Ei trebuie să se simtă bine în propria piele și să aibă încredere în capacitatea lor de a reuși singuri; iar fără a le acorda încrederea ta, lucrul acesta este aproape imposibil. (Kaz Kuzma, Înţelege-ţi copilul)
sursa imagine

luni, 6 aprilie 2009

Recomandare carte

"Înţelege-ţi copilul" de Kay Kuzma

Prefaţa autorului:

Pentru majoritatea părinţilor, a ajunge să-i înţeleagă pe copii reprezintă o lucrare de o viaţă întreagă, pentru că fiecare copil sau nepot este diferit într-un mod unic.
Atunci când un copil este cu adevărat înţeles, acceptat și modelat, trăsăturile de personalitate pe care i le-a dăruit Dumnezeu sunt libere să înflorească în caracteristicile mature ale dragostei, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, bunătăţii, facerii de bine, credincioșiei și înfrânării (Galateni 5,22-23).
Cu toate acestea, dacă un copil se simte neînţeles, respins și manipulat, aceasta poate dezvolta cu ușurinţă în el trăsături negative și, foarte adesea, rezultatul va fi: amărăciune, conflict și răzvrătire. De multe ori, lucrul acesta se întâmplă atunci când părinţii își impun cu severitate propriile idei preconcepute cu privire la modul în care ar trebui să-l „înveţe pe copil calea pe care trebuie să meargă”.
În viaţă, nimic nu poate fi garantat sută la sută. În cele din urmă, fiecare copil va trebui să își aleagă singur calea pe care vrea să meargă. Însă șansele de a influenţa un copil în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute dacă, atunci când copilul este mic, părinţii ar dedica măcar câteva ore în plus pentru a învăţa despre dezvoltarea și comportamentul tipic al copilului. Cu aceste cunoștinţe, tu, ca părinte, îţi poţi îndruma mult mai eficient copilul pe parcursul tuturor anilor săi de creștere către maturitate și poţi fi primul și cel mai important edu-cator din viaţa lui.
"Înţelege-ţi copilul" nu este altceva decât psihologia copilului, exprimată într-un mod simplu și practic. Aceasta este o carte care-i poate ajuta pe părinţi să dobândească o înţelegere mai profundă a caracterului unic și a comportamentului copilului în diferitele stadii ale dezvoltării sale. Mai mult decât atât, ea oferă, totodată, sugestii practice cu privire la modul în care părinţii pot să-și modeleze copiii, astfel încât aceștia să crească pentru a deveni adulţi fericiţi, iubitori și eficienţi.
Dumnezeu să vă binecuvânteze în această responsabilitate de o viaţă întreagă – înţelegerea propriului copil.
Kay Kuzma
Redlands, California

Şi o primă nevoie a copiilor:
Copiii au nevoie să fie iubiţi

Este ușor să jefuim un copil de dragostea noastră. Fără să ne dăm seama, noi reacţionăm la atitudinea lui negativă, pedepsindu-l pe nedrept sau rănindu-i simţămintele sensibile prin cuvintele și prin acţiunile noastre aspre. De multe ori, noi golim cupa de dragoste a copilului în mod inconștient. De exemplu, următoarele gesturi și atitudini aduc după ele tocmai golirea acestei cupe:
1. Să-ţi exprimi aprobarea doar atunci când copilul este bun. Făcând astfel, înseamnă că-ţi iubești copilul condiţionat.
2. Să-ţi ameninţi copilul în încercarea de a-l corecta.
3. Să exprimi o atitudine critică.
4. Să ţipi sau să strigi la copil.
5. Să-ţi exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamăgirea sau neplăcerea.
6. Să-i aplici „tratamentul tăcerii”.
7. Să fii prea ocupat ca să-i acorzi atenţie.
8. Să rostești numele copilului pe un ton jignitor.

Da, este ușor să golești cupa de iubire a unui copil și orice părinte este vinovat de a fi făcut, ocazional, această greșeală. Dar nu te lăsa copleșit de vinovăţie. Fii dispus să spui simplu: „Îmi pare rău”, apoi să începi procesul de umplere. Iată cum:
  • În primul rând, manifestă acceptare, respectând fiecare copil ca pe un individ aparte, cu trăsături de caracter dăruite de Dumnezeu, chiar și atunci când acestea sunt ascunse în spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire și de amabilitate. Încearcă să înţelegi. Poartă-te în așa fel, încât copilul să știe că este dorit și binevenit. Iubește-l necondiţionat.
  • În al doilea rând, ascultă-ţi cu atenţie copilul, chiar dacă acesta are să-ţi spună câteva lucruri foarte neplăcute, și urmărește-i limbajul corporal. De multe ori, copiii nu exprimă în cuvinte ceea ce simt, dar își manifestă simţămintele prin gesturi. Crează o atmosferă confortabilă și plină de căldură, în care copilul să se simtă liber să se exprime.
  • În al treilea rând, ia-ţi timp să stai cu copilul, și aceasta nu doar atunci când nu ai altceva de făcut, ci ori de câte ori copilul are nevoie de tine, chiar dacă aceasta poate să fie în momentul cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci când bebelușul plânge sau când vorbești la telefon. Evident, nu este posibil să lași totul deoparte, de fiecare dată când copilul are nevoie de atenţie. De exemplu, când copilul vine la tine, cu dorinţele lui, într-un moment când nu i le poţi împlini pe loc, nu-l respinge cu brutalitate, spunându-i: „Nu vezi că sunt ocupat(ă)?” Încearcă să-l îmbrăţișezi, să-i zâmbești cu toată căldura și să-i spui: „Acum sunt foarte ocupat(ă), dar imediat ce termin, voi asculta ce vrei să-mi spui”.

Copiii trebuie să înveţe să aibă răbdare și să-i înţeleagă pe cei din jurul lor, dar prea adesea adulţii au tendinţa de a așeza propriile priorităţi mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci când copiii suferă din cauză că paharul lor de iubire este gol, tendinţa de a nu le acorda atenţie în mod personal poate fi interpretată de ei drept respingere.
Procedează în așa fel, încât fiecare copil să știe că te bucuri să fii împreună cu el. Îi poţi comunica acest mesaj mângâindu-l, îmbrăţișându-l sau trăgându-l lângă tine atunci când este momentul. Împlinirea nevoilor fizice și emoţionale ale copilului, în timpul pe care îl petreceţi împreună, este metoda care spune cel mai clar și mai convingător: „Te iubesc”.

sâmbătă, 4 aprilie 2009

O leapşă

Dacă eram o lună, aş fi fost mai.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost miercuri.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost zori.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un delfin.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost în sus.

Dacă eram o virtute, aş fi fost iubire.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Cleopatra (ce-mi veni oare?).
Dacă eram o planetă, aş fi fost Saturn.
Dacă eram un lichid, aş fi fost vin.
Dacă eram o piatră, aş fi fost piatră de râu.

Dacă eram o pasăre, aş fi fost privighetoare.
Dacă eram o plantă, aş fi fost trandafir.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost senin.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost un pian.
Dacă eram o emoţie, aş fi fost nerăbdare.

Dacă eram un sunet, aş fi fost sunetul ploii.
Dacă eram un element chimic, aş fi fost Oxigen.
Dacă eram un cântec, aş fi fost One.
Dacă eram un film, aş fi fost It's a Wonderful Life.
Dacă eram un serial, aş fi fost Salvaţi de clopoţel.

Dacă eram o carte, aş fi fost Filocalia.
Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost Doamna T.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost salată boeuf.
Dacă eram un oraş, aş fi fost Haifa.
Dacă eram un gust, aş fi fost amar.

Dacă eram o aromă, aş fi fost vanilie.
Dacă eram o culoare, aş fi fost mov.
Dacă eram un material, aş fi fost pluş.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost dragoste.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost inima.

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost zâmbetul.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost Literatură.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Anastasia
Dacă eram o formă, aş fi fost un cerc.
Dacă eram un număr, aş fi fost 1.

Dacă eram o maşină, aş fi fost Lincoln.
Dacă eram o haină, aş fi fost o ie.

vineri, 3 aprilie 2009

Despre Maica Domnului şi femeia creştină

De ceva vreme, la Biserica Talpalari din iaşi au loc săptămânal o serie de întâlniri organizate de parohia Talpalari în colaborare cu Centrul de Formare şi Consiliere "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil".

În data de 25 martie 2009, de Buna-Vestire subiectul a fost "Maica Domnului şi femeia creştină". Am selectat şi vă propun spre ascultare şi vouă intervenţia Maicii Siluana.
Audiţie cu folos.



Maica Domnului şi femeia creştină (Maica Siluana)
Asculta mai multe audio Diverse »