vineri, 27 martie 2009

Dragă Lucica,

Într-adevăr, a trecut multă vreme de când nu am mai postat pe blog şi primul gând a fost să spun că am avut foarte multe activităţi care mi-au ocupat timpul şi nu mi-au permis să mai notez câte ceva. Apoi, am avut ceva de lucru "la mine" a trebuit să-mi fac puţină "curăţenie generală" şi am simţit că nu am ce scrie, că mai întâi trebuie să termin asta şi după aceea voi vedea dacă mai e ceva de zis.
Perioada aceasta care a trecut a fost intensă pentru mine pentru că ne-am mutat şi ştiţi foarte bine ce înseamnă un asemenea demers. Încă mai sunt multe lucruri de pus la punct, dar cu ajutorul Domnului le facem pe toate, încet încet. Curăţenia interioară la care mă refer a fost seminarul iertării, iar cine l-a făcut, de asemenea ştie că e destul de solicitant şi bulversant.
Ce am făcut "diferit" faţă de viaţa mea anterioară a fost că am încercat să trăiesc în conformitate cu ce am învăţat în acest seminar în toate aspectele vieţii mele.
De acum s-au mai aşezat lucrurile, începem să intrăm în "normal", aşa încât probabil că se va mai găsi timp şi pentru blog.
Doamne ajută!

marți, 24 martie 2009

Despre libertate


''Niciodată nu-ţi asiguri propria libertate dominând. Nu există libertate adevărată în izolare: te afunzi şi rămâi în izolare în virtutea imposibilităţii de a te elibera de tine însuţi. Omul vrea atunci să fie stăpânul lui însuşi şi este dominat de sine însuşi [...]
Numai o altă libertate adevărată, care este o libertate faţă de orice patimă şi care nu vrea să domine, afirmă şi menţine propria mea libertate... Fiecare libertate devine un fel de suport al libertăţii celuilalt. În libertatea mea eu simt libertatea celui cu care eu sunt în relaţie. Nu este o libertate care se dezinteresează de mine, nici o libertate care vrea să mă domine: este o libertate care stimulează prin iubire, prin respectul faţă de persoana mea şi faţă de sine însumi.
Când cer cuiva atenţia sa, iubirea lui, această atenţie şi această iubire vin către mine, dorite de mine, chemate de libertatea mea. Şi dacă acela îmi dă această atenţie şi această iubire fără să vrea să mă domine, nu numai că nu vrea să mă domine prin acestea, dar mă eliberează şi de mine însumi. Căci necăutând să îmi apăr libertatea mea în faţa lui, eu mă uit pe mine însumi, adică nu vreau să îi răspund lăsându-mă dominat de mine însumi sau cu voinţa de a-l domina pe el. Eu trăiesc în mod liber din darul iubirii sale, din libertatea lui faţă de orice voinţă de a mă domina. Astfel, adevărata libertate a celuilalt susţine adevărata mea libertate. Doar în atmosfera unei alte libertăţi se actualizează libertatea mea. Numai o altă libertate îmi hrăneşte libertatea mea. Dacă afirm libertatea altuia, libertatea lui alimenteată de mine alimentează la rândul său întreaga mea libertate personală. Dar numai în atmosfera libertăţii necreate se pot afirma toate libertăţile create. Acestea se menţin între ele în mod reciproc prin cererea şi prin dăruirea iubirii.'' (Pr. Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt)