sâmbătă, 27 decembrie 2008

de Craciun

Toata lumea posteaza de Craciun. Cum ar trebui sa fie, cum a fost, cum e inca.
Pentru mine, a fost un Craciun la superlativ. Nu a avut nimic din ce are Craciunul traditional (in afara de colindatul din Ajun)
Am fost in fiecare zi la biserica pana la vremea pranzului tarziu, acasa nu am avut nici macar traditionala masa in familie.
Am facut mancare in Ajun, pana la 7 dimineata, dar de mancat, am mancat atat de putin... si ma gandesc ca tot mai buna era mancarea de post.
In schimb, am trait cu o intensitate uluitoare. M-am intors la copilarie. Am savurat fiecare clipa, chiar si pe cele in care am dormit. Am dormit la maximum.
Nu am vazut nicio emisiune tv, niciun film si totusi, toate sentimentele (surogat provocate de imaginea Craciunului din filme) le-am trait pe viu, asa, in absenta manifestarilor materiale.
Pentru prima data, dupa ani de zile, am simtit Craciunul ca dar, ca liniste, ca bucurie.
Am simtit ca am trait, adevaratul spirit al Craciunului, acolo unde se intampla el, la sursa, in Biserica.
Craciunul e bucurie, e bucuria Nasterii Domnului, dar cum poti simti aceasta bucurie in afara Bisericii? Probabil ca de aia am avut abia acum sentimentul ca "m-am intors acasa"

2 comentarii:

  1. sper ca voi avea si eu parte de Craciunuri asa frumoase cand vor mai creste fetele

    RăspundețiȘtergere
  2. Vei avea, Irina, cu siguranta :) Dar si Craciunurile cu copii mici au farmecul lor, pe care nu-l mai prinzi. :)

    RăspundețiȘtergere