duminică, 14 septembrie 2008

Despre intelepciune

Ce este, Israele, că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai învechit în pământ străin. Te-ai pângărit împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuinţa morţilor. Părăsit-ai izvorul înţelepciunii.
În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi pacea!

Cine a aflat locul ei şi cine a intrat în vistieriile ei? Unde sînt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele pământului? Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără sfârşit? Cei ce lucrau argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?
S-au stins şi în locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor. Cei mai tineri au văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea ştiinţei n-au cunoscut. Nici n-au înţeles cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea lor. Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman. Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciunea cea de pe pământ, nici neguţătorii Madianului şi ai Temanului şi povestitorii de pilde, şi cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de cărările ei.
O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cît de întins locul stăpânirii Lui! Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!
Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război.
Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;
Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.

Cine s-a suit în cer şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din nori? Cine a trecut marea ca s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul aurului curat? Nu este nimeni care să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea ei; ci Cel care ştie toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea Lui, El Care a zidit pământul pentru veşnicie şi 1-a umplut de dobitoace. El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur. Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc. Chematu-le-a, şi ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut. Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui.
Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul. După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.

Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinuieşte în veac; toţi cei ce o ţin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri.
Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.
Nu da altuia mărirea ta şi cele de folos ţie, celui de alt neam.

Fericiţi suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat. (Baruh 3,10-4,4)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu