joi, 8 mai 2008

deja Thankful Thursday

E trecut mult de miezul noptii si nu am somn...
Poate pentru ca in sfarsit, o problema la care asteptam demult raspuns s-a rezolvat; ce sunt 6 luni in fata vesniciei? Nimic, dar totusi am fost foarte tulburati cu totii. Slava Domnului! S-a rezolvat cu bine :)
  • multumesc, deci, lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca a avut grija de noi si in aceasta imprejurare, ca de obicei;
  • multumesc Avvei pentru rugaciunile lui, pe care le simt intotdeauna ca ne sprijina;
  • multumesc dragului meu sot ca a avut intelepciunea sa treaca peste ispitele de acum - sa-l ajute Dumnezeu sa fie puternic si mai departe;
  • astazi, ca inca pot zice ca e 7 mai, vreau sa-i multumesc unei persoane speciale din viata mea; a trecut la Domnul in urma cu exact 7 ani: Nana mea, Cornelia. O femeie adevarata, cum intotdeauna am sperat sa ajung: o mama desavarsita, o sotie dedicata, o invatatoare exceptionala... Mi-o aduc aminte in bucatarioara mica, stand la masa, cu bratul rezemat de dulap... Intotdeauna stia sa ne indrume si sa ne vorbeasca, incat mi-o amintesc ca pe o foarte buna prietena, desi diferenta de varsta este foarte mare: ar fi putut fi si mama mamei mele. De cand ma stiu, in casa ei nu s-a schimbat nimic: aceeasi mobila, aceleasi cuverturi... era ca o oaza de stabilitate si siguranta; la ei, de cate ori mergeam, era la fel: acelasi miros al casei, aceeasi veche masina de spalat... Timpul parca nu se misca acolo; ca o bucatica de vesnicie. Imi aduc aminte mesele festive din familie, care intotdeauna aveau un aer de noblete; sau toate fardurile si cosmeticalele pe care le avea pe masina de spalat si pentru care zaboveam minute in sir in baie, tot uitandu-ma la fiecare. Desi nu a fost "frumoasa", era aranjata si ne invata si pe noi sa avem grija de infatisare; nu, nu sa socam cu o fata excesiv de machiata, ci sa ne "aranjam" imperceptibil, pentru a avea un aspect ingrijit. Avea o voce foarte puternica, pe care si acum o aud in minte, atunci cand intram in scara blocului si ne astepta bucuroasa, in hol: "Ia, uite cine vine!". Voce formata intr-o viata la catedra; datorita ei, intotdeauna voi avea nostalgia profesiei de invatatoare, caci a fost modelul de invatatoare care as fi vrut sa ajung, daca ar fi ingaduit Dumnezeu. Stand sa ma gandesc la ceva concret, ce am invatat de la ea, imi dau seama ca nu am invatat ceva anume; e ca o stare de spirit, care m-a invaluit si a contribuit la formarea mea, alaturi de inraurirea celorlalti dascali ce mi-au fost modele. Nana draga, acolo unde esti, sa te rogi si pentru noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu